Durere în cer

rana în cer
e încă-nsângerată
deşi durerea
ostoi-va timpul
poate,
odată.
zâmbim de fericire
dar cu ochiul minţii
închis
pentru ca lumina dragostei
orbeşte
şi ne e teamă
câteodată
că e doar un vis.
dar e un vis frumos
ce inima adânc
doreşte,
deşi e ca otrava:
aproape
şi ademenitor,
însă-n înaltul
sufletului prag
se ofileşte
lumina lungilor speranţe
care mor.